Despre comunism si anul centenar

In urma cu ceva timp am vizitat lagarul nazist de la Dachau si am apreciat cum nemtii au transformat in muzeu atrocitatile din trecut, pentru a le aduce aminte sa nu mai repete aceleasi greseli in viitor.
Nazismul a facut 6 milioane de victime, iar regimurile comuniste, care au transformat crimele in masa in sistem de guvernare, au numarat 94 de milioane de morti.
Plecand de la aceste premise sunt consternat sa constat, in anul centenar, cum se insinueaza un trend de regretare a comunismului in aceasta tara. Unii sunt nostalgici fiindca atunci, intr-o societate a nivelarii valorilor cu nonvalorile, se simteau importanti ca aveau acces la cateva produse din import de sarbatori, sau ca erau mangaiati pe crestet de un securist fiindca si-au “turnat” vecinul sau colegul de serviciu. Insa altii sunt tineri, care nu au trait acele vremuri, insa au constiinta ca toata lumea avea un job, ca aveau ce manca si unde dormi. De parca nu ar fi nicio diferenta intre nevoile animalului si cele ale omului.
Insa acesta este rezultatul unei reeducari a spiritului desfasurate sistematic pe parcursul a 52 de ani de comunism. In corpul acestui neam inca mai curge un sange indoit cu teama de guvernanti si de institutii de forta ale statului care ar putea sa ii abuzeze. Astfel, pusi in fata alegerii intre libertate si egalitate, majoritatea ar prefera sa moara si capra vecinului pentru a fi redusi cu totii la acelasi nivel.
Ne tragem din comunisti mai mult decat din daci si romani!
Daca nazismul a fost eradicat pentru totdeauna, de ce nu exista si un proces al comunismului? Cat de puternica este propaganda rusa daca aceasta ideologie, cea mai periculoasa si ipocrita, inca face victime? Cum nu te scandalizezi cand bei o vodka avand numele unui criminal, Stalin? Daca se numea Hitler, ai fi facut la fel? Cand ne vom scarbi definitiv de fake newsurile de sorginte sovietica pe care le shareuim pe facebook?
Miscarile de strada de tip #Rezist sunt primii pasi, timizi, catre o desteptare a spiritului liber, catre o societate democratica ce nu se mai lasa calcata in picioare.
In anul centenar, unul dintre proiectele de tara ar trebui sa fie transformarea in muzee a inchisorilor si a lagarelor de exterminare comunista. Sa ne amintim si noi, la fel ca germanii, ce flagel s-a abatut asupra acestui popor, pentru ca am lasat lucrurile vina si sa ne asupreasca spiritul liber. Sa nu aruncam la cosul istoriei lupta anticomunista a bunicilor si a strabunicilor nostri!
Iar pentru cei care inca mai lauda meritele lui Ceausescu, sa priveasca la tarile “civilizate” care nu au avut parte de comunism, cum au inflorit ele in toti acesti ani! Acolo puteam fi si noi!

Martie 31, 2018 | Categories: educatie | Lasă un comentariu