Simona Halep – role model pentru o generatie
Intr-o tara in care nonvalorile au confiscat viata publica si politica, intr-o Romanie in criza de modele si identitate, Simona Halep ofera inspiratie unei generatii intregi de tineri.
Recunosc ca nu ma uitam la tenis inainte sa o vad castigand turnee importante, insa de atunci m-a contrariat legenda ei personala: Federatia nu a ajutat-o, parintii s-au imprumutat de bani, au cautat sponsori, iar tanara Simona a facut o operatie de miscorare a sanilor (cand lumea face fix pe dos), pentru ca ii limitau performantele.
De altfel, ea este o minune a naturii, fara o alonja impresionanta data de un determinism biologic, asemeni altor jucatoare, fara o musculatura nativa care sa ii ofere forta in lovituri, Simona ajunge si se mentine pe primul loc mondial exclusiv prin munca. Astfel ne-a arat noua, romanilor, ca se pot face milioane de euro prin munca cinstita, nu prin hotie, tunuri sau contracte oneroase cu statul.
Nu pot sa uit interogatia retorica a premierului klingonian Tudose (PSD): “ce ne facem daca ramane Simona Halep gravida?”, care in loc sa se bucure ii parea rau. Cand ea a inspirat sute de mii de parinti si de copii din aceasta tara sa aprecieze munca si performanta! Statul ar trebui sa incurajeze in primul rand astfel de oameni care fac cinste tarii sa dea nastere cat mai multor copii, iar apoi, oricat de mult ar fi primit Simona – probabil echivalentul a 10 pensii speciale acordate acum unor oameni lipsiti de merite reale – tot n-ar fi fost suficient fata de cat a castigat ea pentru aceasta tara. Iar banii i-a investit aici, nu in Panama, Costa Rica sau Brazilia, afacerile Simonei fiind cunoscute in Romania.
In situatia ei, putea cere cetatenie oricarei alte tari, unde sa fie tratata cu defereta, insa a ales sa ramana aici, sa inspire si generatiile urmatoare.
Iti multumim, Simona Halep!
#SimonaHalep #tenis #performanta #romania #centenar #2018 #Halep #wta#rolandgarros
Despre comunism si anul centenar
In urma cu ceva timp am vizitat lagarul nazist de la Dachau si am apreciat cum nemtii au transformat in muzeu atrocitatile din trecut, pentru a le aduce aminte sa nu mai repete aceleasi greseli in viitor.
Nazismul a facut 6 milioane de victime, iar regimurile comuniste, care au transformat crimele in masa in sistem de guvernare, au numarat 94 de milioane de morti.
Plecand de la aceste premise sunt consternat sa constat, in anul centenar, cum se insinueaza un trend de regretare a comunismului in aceasta tara. Unii sunt nostalgici fiindca atunci, intr-o societate a nivelarii valorilor cu nonvalorile, se simteau importanti ca aveau acces la cateva produse din import de sarbatori, sau ca erau mangaiati pe crestet de un securist fiindca si-au “turnat” vecinul sau colegul de serviciu. Insa altii sunt tineri, care nu au trait acele vremuri, insa au constiinta ca toata lumea avea un job, ca aveau ce manca si unde dormi. De parca nu ar fi nicio diferenta intre nevoile animalului si cele ale omului.
Insa acesta este rezultatul unei reeducari a spiritului desfasurate sistematic pe parcursul a 52 de ani de comunism. In corpul acestui neam inca mai curge un sange indoit cu teama de guvernanti si de institutii de forta ale statului care ar putea sa ii abuzeze. Astfel, pusi in fata alegerii intre libertate si egalitate, majoritatea ar prefera sa moara si capra vecinului pentru a fi redusi cu totii la acelasi nivel.
Ne tragem din comunisti mai mult decat din daci si romani!
Daca nazismul a fost eradicat pentru totdeauna, de ce nu exista si un proces al comunismului? Cat de puternica este propaganda rusa daca aceasta ideologie, cea mai periculoasa si ipocrita, inca face victime? Cum nu te scandalizezi cand bei o vodka avand numele unui criminal, Stalin? Daca se numea Hitler, ai fi facut la fel? Cand ne vom scarbi definitiv de fake newsurile de sorginte sovietica pe care le shareuim pe facebook?
Miscarile de strada de tip #Rezist sunt primii pasi, timizi, catre o desteptare a spiritului liber, catre o societate democratica ce nu se mai lasa calcata in picioare.
In anul centenar, unul dintre proiectele de tara ar trebui sa fie transformarea in muzee a inchisorilor si a lagarelor de exterminare comunista. Sa ne amintim si noi, la fel ca germanii, ce flagel s-a abatut asupra acestui popor, pentru ca am lasat lucrurile vina si sa ne asupreasca spiritul liber. Sa nu aruncam la cosul istoriei lupta anticomunista a bunicilor si a strabunicilor nostri!
Iar pentru cei care inca mai lauda meritele lui Ceausescu, sa priveasca la tarile “civilizate” care nu au avut parte de comunism, cum au inflorit ele in toti acesti ani! Acolo puteam fi si noi!
Multumim, Stephen Hawking!
La moartea lui Stephen Hawking am facut un exercitiu de imaginatie: cum ar fi fost viata lui daca se nastea in Romania! Cu siguranta ca la acest handicap sever in cel mai fericit caz ar fi fost plantat in Piata Unirii de niste interlopi pentru cersetorie sau, in cel mai rau scenariu, i-ar fi fost taiata pensia de asistat social fiindca a indraznit sa scrie o carte!
Insa pentru ca s-a nascut intr-o tara unde meritele sunt apreciate, iar nu servilismul, el este un model pentru noi toti! In conferintele sale vorbeste despre bucuria vietii si despre fericire, chiar el, omul care, judecandu-l dupa corpul sau, ar fi trebuit sa scrie un nou „Tratat de descompunere” cioranian, sau sa faca elogiul sinuciderii ca moarte nobila, dupa Nietzsche. In schimb, a dus o viata normala, a fost casatorit de doua ori si are trei copii. Pacat ca nu a facut mai multi!
Stephen Hawking este triumful geniului asupra neputintei, umanitatea la superlativ. Astazi l-a cunoscut pe Dumnezeu cel care nu a crezut niciodata in El. Si nu il judec, fiindca atat de multa suferinta te face sa te intrebi unde mai este divinitatea! Asadar, daca nu ma vad cu el in rai, voi sti ca nu sunt unde trebuie.
Un om de geniu care poate explica tainele universului unui copil ceva mai istet de gimnaziu. Fiindca daca nu stii sa explici un lucru in cuvinte suficient de simple, incat sa il inteleaga oricine, atunci insemna ca nici tu nu il stapanesti suficient. Si asta reiese dintr-o lectura obligatorie din casa oricarui om care vrea sa inteleaga mai mult din aceasta lume decat ii ofera televizorul: „Universul intr-o coaja de nuca”! Multumim, Stephen Hawking!
